NEURONII OGLINDA – cea mai interesanta descoperire in neurostiinte

Giacomo Rizzolatti a descoperit in anul 1996 un tip special de neuroni, denumiti neuroni-oglinda. Caracteristica lor definitorie este data de activarea acestora atunci cand o persoana executa o anumita miscare. Rizzolatti a descoperit ca un subset din acesti neuroni motori, aproximativ 20% din ei, se activeaza si atunci cand doar ne uitam la cineva facand o actiune.
Neuronii oglinda ne ajuta sa realizam un soi de simulare intr-o realitate virtuala, a actiunilor celeilalte persoane, astfel dam un inteles comportamentului altor oameni, le intelegem felul de a gandi, de a simti, le intuim actiunile, le interpretam gesturile.
Cu ajutorul neuronilor oglinda ne aflam practic in mintea unei alte persoane, o modalitate de cunoastere intuitiva.
Specialistii in neurostiinta afirma ca „neuronul-oglinda este pentru psihologie ceea ce este ADN-ul pentru biologie“.
Neuronii oglinda sunt importanti in a invata in primii ani de viata gestica si comportamentul, precum si normele familiei si grupului.
Neuronii oglinda se activeaza atat prin miscare cat si prin atingere.
In acest mod, copilul devine oglinda emotiilor vechi si noi, ale mamei in primul rand, dar si al educatorilor sai in general.

Daca mama este incapabila sa-si oglindeasca copilul intr-un mod adecvat, pentru ca sistemul ei de oglindire nu functioneaza corespunzator din cauza propriilor experiente traumatizante, atunci copilul va oglindi o imagine haotica a structurii emotionale a mamei.
Acest lucru sta la baza problemelor de legatura in relatia mama-copil si a problemelor emotionale ale copilului care decurg din asta.
Frica, tensiunea si stresul reduc capacitatea neuronilor oglinda, iar abilitatea de empatizare si de a-i intelege pe altii scade simtitor.

Daca ai un deficit in sistemul neuronilor oglinda probabil vei avea probleme sociale. Lipsa functionarii neuronilor oglinda a fost constatata in autism.
Cercetătorii au ajuns la concluzia ca autismul este cauzat de deficiențe ale sistemului de neuroni oglindă, care duc la dizabilități ale aptitudinilor sociale, imitării si empatiei.
Acestea, evident, sunt doar o parte din explicațiile care pot aduce clarificari asupra unei probleme atât de complexe precum autismul.

Importanta neuronilor oglinda este, insa, si mai mare. Ei se ocupa de constientizarea neconditionata. Cu alte cuvinte, creierul devine constient de faptul ca este constient. Neuronii oglinda sunt empatici cu propria lor constientizare si atunci se dezvolta o noua capacitate a creierului pentru ceea ce se numeste meta-perspectiva. Aceasta imbunatateste neuroplasticitatea, abilitatea creierului de a se adapta, de a se schimba si de a anticipa.

Cu cat folosim mai mult anumiti neuroni, cu atat mai multi se dezvolta. Daca pe unii nu ii folosim, ii pierdem. Aceasta este natura educatiei si a procesului de invatare. Invatam rezonand cu celalalt, apoi imitam, repetam pe cont propriu ce am vazut si invatat de la altii.
Prin intermediul neuronilor oglinda, putem avea un impact asupra a tot ce ne inconjoara fara sa scoatem o vorba sau sa miscam un muschi. Empatia este automata, instinctiva si inconstienta. Tot ce trebuie sa facem este sa nu o blocam, sa nu o reprimam, ci s-o incurajam si s-o dezvoltam.