Sindromul Williams este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin hipersociabilitate și anomalii neurocognitive unice.

Una dintre caracteristicile sindromului Williams este o creștere inadecvată a comportamentului social. Persoanele cu acest sindrom pot fi prea prietenoase, chiar și cu străinii.

Sindromul Williams este o tulburare genetică cauzată de ștergerea uneia dintre cele două copii a aproximativ 26 de gene găsite pe cromozomul 7 la om.

Simptomele fizice ale sindromului Williams includ probleme cu inima și sistemele circulatorii, probleme hormonale și trăsături faciale unice.

Simptomele comportamentale ale sindromului includ excesul de prietenie, empatie crescută (capacitatea de a înțelege sentimentele celorlalți), tulburări cognitive (mentale), abilități lingvistice foarte dezvoltate, capacitatea perturbată de a recunoaște pericolele în situații sociale.

In pofida faptului că suferă de sindromul Williams, Gloria Lenhoff, soprană lirică și acordeonistă, are un repertoriu de două mii de piese și a susținut spectacole în toată lumea.

Cantă în 28 de limbi, în stiluri diferite și are auz absolut.

Neurologul Oliver Sacks a numit sindromul Williams, “un extraordinar amestec de talente și defecte”. Oamenii cu sindromul Williams sunt foarte adesea savanți.

Ce particularitate a creierului lor îi înzestează cu aceste talente extraordinare?

Ce am putea face noi, oamenii obișnuiți, să schimbăm structura creierului și să-i utilizăm potențialul ascuns?

Multă lume crede că numai un creier special poate dobândi nivelul suprem de abilitate mentală extraordinară și că excelenta este un talent înnascut cu care puțini sunt înzestrați.

Adevărul este că orice creier are abilități ascunse, trebuie doar să folosim cheia potrivită pentru a le deschide.

Una din ipoteze este că sinestezia poate fi calea creierului de a deschide zonele la care, în mod normal, nu avem access conștient.

Sinestezia este o experiență de percepție. Conceptul are origini în psihologie, neurologie, medicină reprezentând un fenomen sau o condiție constatată uneori la nivelul organelor de simț umane, constând într-un fenomen perceptiv prin care stimularea unei căi senzoriale cognitive duce la experiențe involuntare într-o a doua sau chiar a treia cale senzorială sau cognitivă.

Știinta lucrează la multiple căi de a accesa și mobiliza potențialul talentelor uimitoare din fiecare dintre noi. Lectura recomandată: ”Mintea supraumana’’-Berit Brogaard, Kristian Marlow