A fi abandonat înseamnă a fi lăsat fără îngrijire, fără protecție. A te simți abandonat de soț, de soție, de mamă, de tată, de comunitatea ta sau de prieteni înseamnă să te simți izolat, lăsat singur.

Sentimentul de abandon se traduce printr-o serie de manifestări fizice și psihice, care pot porni de la o strângere de inimă sau mâhnire, până la anxietate, depresie și agresivitate. Persoana abandonată se simte adesea nedemnă de a fi iubită, vinovată și devalorizată.

Nevroza de abandon este o stare psiho-afectivă de nesiguranță permanentă, legată de îndoiala irațională de a fi abandonat de părinți sau de apropiați, fără legătură cu o situație reală de abandon. Persoana cade pradă unor nevoi afective insațiabile, autodevalorizare și mentalitate catastrofală.

Respingerea, iată un alt cuvânt folosit deseori, sinonim cu abandonul. Pentru anumite persoane, respingerea ar fi mai dur de trăit decât abandonul, deoarece ar consta într-un act mai violent decât abandonul.

Copilul pe care mama îl lasă la orfelinat încă de la naștere este respins sau abandonat?

Așa cum nu există victimă fără călău, nu există o persoană abandonată sau respinsă, fără o altă persoană care să o abandoneze sau respingă.

Abandonul este un act de o imensă barbarie. Violența celui care abandonează este cu atât mai mare cu cât ea are legătură de cele mai multe ori cu o ființă complet dependentă, pe toate planurile, un nou-născut sau un copil de vârstă fragedă.

Acești copii care sunt victime ale abandonului sau respingerii au făurit o carapace care le va permite să supraviețuiască în perioada copilăriei și adolescenței.

Această carapace are un nume: EGO. Cu ajutorul minții, copilul poate face față lipsei de iubire inerente societăților dezvoltate de adulți care au fost ei înșiși lipsiți de iubire și, deseori, încă mai sunt. Mintea pune o frână puternică dezvoltării armonioase și stării de bine. Îi mulțumim că ne-a fost utilă, însă trebuie să o înlocuim cu singura forță care îi permite ființei umane să existe: IUBIREA.

Este neplăcut să admiți că cineva te-a părăsit. Chiar dacă persoana respectivă acceptă situația, deseori refuză să acorde importanță și minimalizează impactul pe care l-a avut asupra ei.

Recunoașterea și exprimarea propriilor emoții este esențială pentru a porni pe drumul vindecării. Dar cum îți exprimi emoțiile? Iată o întrebare ce poate fi pusă doar unui adult, deoarece copiii știu cum să procedeze, e ceva nativ.

Educația primită ne-a învățat că nu are niciun rost să ne exprimăm furia și tristețea și din această cauză mintea preia controlul.

Tehnicile care transformă energiile negative în energii pozitive sunt periculoase, deoarece nu permit persoanei suferinde să se elibereze de povara cauzată de  blocarea emoției de către minte.

În cartea sa, „Vindecă-te de abandon”, dr.Daniel Dufour, specializat în tratarea acestui sindrom, propune o tehnică de vindecare pe întelesul tuturor celor care vor să-și vindece traumele și să regăsească bucuria de a trăi și încrederea în propriile forțe.

„Drumul către iubirea de sine este anevoios, presărat cu obstacole, dar practicabil: ceea ce a fost programat la un moment dat în viață poate fi deprogramat oricând”.