Inconștientul nostru deține resurse de mare valoare care pot fi mobilizate în scopul dezvoltării personale și vindecării. În toată istoria psihologiei, teoreticienii au presupus existența în psihicul omenesc a unui centru care direcționează, reglementează și influențează cursul vieții unui individ.

Acest centru a fost numit în multe moduri. Freud a fost primul care l-a botezat ”Sine”- sursa instinctelor și a pulsiunilor care influențează comportamentul și care se află totuși în bună parte în afara conștiinței.

Jung a definit inconștientul, afirmând că un individ este nu numai condus de inconștient, ci și impulsionat de acesta să se dezvolte personal și să ajungă la un sentiment de bunastare personală.

Tot el a postulat că centrul psihic al unui individ (Sine) are și o funcție compensatorie.

Când o persoană se teme în mod conștient, Sinele încearcă să-i furnizeze sentimentele de putere și curaj necesare pentru a face fată situației.

Jung susține că mesajele comunicate de inconștient sunt întoteauna favorabile bunăstării persoanei.

Instrumentele prin intermediul cărora inconștientul interacționează cu sinele conștient sunt sentimentele, visele și intuițiile.

Din nefericire, cultura noastră tinde să subevalueze aceste mesaje.

Suntem învațați să valorizăm evenimente și obiecte exterioare, nu și din mediul nostru interior. Ca atare, suntem gata să ignorăm mesajele provenite de la Sinele nostru, care încearca să ne furnizeze resursele necesare pentru a satisface cerințele lumii externe.

Mai mulți cercetători au presupus că în cazul bolnavilor de cancer accesul la resursele inconștiente a devenit imposibil, iar mulți pacienți vindecați au ajuns să vadă boala ca un mesaj care-i îndemnau să valorizeze și să dea atenție Sinelui inconștient, nu cerințelor altora.

Alți bolnavi relatează că au avut diferite sentimente, ganduri, vise sau imagini care le-au furnizat îndrumări prețioase în efortul de a-și recăpăta sănătatea.

Necunoscut, tulburător, inconştientul continuă să provoace curiozitatea oamenilor de ştiinţă.

Cum ne influenţează? De ce existenţa sa este înconjurată de atâtea incertitudini? Avem tendinţa să ni-l imaginăm ca pe o putere obscură, care ne influenţează în bine sau în rău, ca un loc al reprimării impulsurilor și al amintirilor refulate, ca pe o voinţă în sine.

Noua teorie despre inconştient demontează convingerea tradiţională că, atunci când luăm decizii, apelăm la raţiune. Se pare că diversele experimente au arătat că inconştientul ia o decizie cu aproximativ 11 secunde înainte ca noi să fim conştienţi de acest lucru.

Cercetătorii de la Universitatea din New South Wales, Australia, au făcut diverse măsurători, în cadrul unor experimente, observându-se activitatea creierului, cu ajutorul imagisticii medicale, prin care să demonstreze că este o iluzie faptul că luăm hotărâri în mod raţional.

Dacă vrem să ne înțelegem emoțiile, adevăratele noastre dorințe, trebuie să învățăm să ne ascultăm inconștientul care, împreună cu ceea ce numim raţionalitate, ne permite să ne adaptăm comportamentele oricarei situaţii date.