Sistemul de atasament este o componenta a programarii genetice umane, ca si hranirea si reproducerea.
Nasterea primara a atasamentului are radacini in nevoia copilului de a supravietui atat fizic cat si emotional.
Raspunsurile innascute la pericol sunt evidentiate in trei tipuri de comportamente:
- Cautarea si incercarea de a mentine proximitatea fata de figura de atasament protectoare (mama, bona, bunica, etc).
- Folosirea figurii de atasament ca „baza de siguranta”.
- Refugierea la o figura de atasament ca la un „sanctuar sigur ” in situatii de alarma.
Exista patru tipare de atasament:
- Atasament securizant – copiii au contact in mod egal cu impulsurile lor de explorare cand se simt in siguranta si de consolare atunci cand sunt in situatii de pericol sau nesiguranta.
- Atasament evitant – copiii par a fi resemnati in a mai astepta grija si confort din partea mamei, sunt intr-o continua explorare fara a fi aparent influentati de mediul strain, de lipsa mamei sau revenirea ei.
- Atasament ambivalent – au fost identificate doua tipuri – copii pasivi si copii furiosi, ambele categorii erau foarte preocupate de prezenta mamei si din aceasta cauza nu erau disponibili la explorare.
- Atasament dezorganizat – apare atunci cand figura de atasament este traita simultan ca „sanctuar sigur” si sursa de pericol. Copilul traieste astfel frica fara nici o solutie.
Relatia de atasament cu mama
Legatura dintre mama si copil este una din cele mai trainice din punct de vedere biologic si social. In familia moderna, ambii parinti sunt implicati in cresterea si educarea copilului, insa mama ramane factorul determinant care supravegheaza si indruma implinirea biologica si sociala a fiintei umane.
Mama si copilul trebuie considerati un sistem complex in care fiecare membru interactioneaza si influenteaza reciproc, fiecare cuplu mama – copil avand un mod particular de interactiune.
In familiile dezorganizate este afectat tiparul de comunicare, iar echilibrul familiei este sever influentat de existenta conflictelor dintre cei doi parteneri.
Separarea mama – copil la varste mici realizeaza o adevarata drama psiho-sociala.
Separarea se poate produce pe termen scurt sau pe perioade lungi (abandon, internari in spital ale mamei, etc). Divortul parental sau decesul unuia din parinti constituie adevarate drame care pun amprenta asupra relatiei parinte – copil.
O alta cauza de stres in cuplul parental este reprezentata de boala sau bolile cronice ale copilului.
Relatia dintre tata si copil
Rolul tatalui in relatia cu copilul nu se rezuma doar la imaginea de masculinitate, de figura paterna autoritara.
Ca si mama, tatal ofera copilului iubire, sustinere, intelegere si ii defineste valorile morale, ii este alaturi neconditionat, il incurajeaza si il sustine in experientele sale.
Un tata prezent in viata fiului este un model de barbat la care acesta se poate raporta, puterea de a-si proteja familia, modul in care isi constuieste relatia de cuplu, cum percepe si se comporta cu femeile, cat de implicat va fi in viata de familie.
Pentru o fiica, relatia cu tatal va modela imaginea despre masculinitate pe care aceasta si-o defineste, daca se simte valoroasa si apreciata ca femeie.
Implicarea tatalui in relatia cu fetele are ca efect diminuarea credintelor cu privire la diferentele de gen si rolurile rigide ale femeii sau ale barbatului.
Fetele vor deveni femei flexibile, cu incredere in sine si care vor accepta mai usor rolul de mama si sotie.
Mai multe studii au aratat ca implicarea tatalui in cresterea si educarea copiilor duce la o mai buna performanta scolara, influenteaza direct si pozitiv relatiile sociale, integrarea in grup, reduce comportamentele problematice cu risc: delicventa, consum de droguri sau alcool, comportamente sociale riscante in adolescenta.
Cauzele absentei tatalui din relatia cu copiii:
- implicarea tatilor la serviciu (functii manageriale, delegatii, ore suplimentare, etc)
- relatie de cuplu defectuoasa
- contextul de viata in care a crescut tatal (modele parentale mostenite)
- ritmul mai lent al tatilor de a se adapta la noua conditie de parinte
- parinti divortati, iar copiii raman cu mamele, iar tatii ajung sa se indeparteze de acestia
Indifirent de situatie este important sa intelegem ca tatal nu poate fi inlocuit cu un model masculin oarecare.
‘’In absenta tatalui de astazi, singura certitudine este necesitatea de a continua sa discutam despre el si sa-l cautam. ‘’
Luigi Zoja-‘’TATAL’’
Surse articol :
Atasament in psihoterapie-David Wallin
Gottman, Katz, Hooven-1997
