„Amintirea lucrurilor trecute nu este neaparat amintirea lucrurilor asa cum au fost.” Marcel Proust

Care sunt primele tale amintiri din perioada copilariei?

Esti sigur 100% ca e ceva real? Ceva ce s-a intamplat cu adevarat?

Studii arata ca in medie avem amintiri de la varsta de 3 ani si 6 luni. Sunt oameni insa care nu-si aduc aminte nimic pana la varsta de 7 ani.

Amnezia infantila sau uitarea copilariei este cu siguranta un subiect de mare interes pentru multi oameni de stiinta. Singura teorie valabila pentru explicarea uitarii anilor copilariei este legata de aspectul biologic al creierului insuficient dezvoltat.

Explicatia vine de la cel mai cunoscut om din istoria neurologiei, pacientul H.M (Henry Molaison).

In 1953, Henry Molaison, muncitor într-o fabrică, în vârstă de 37 de ani și suferind de epilepsie severă este supus unei lobotomii. Crizele de epilepsie încetează, însă operația are un efect neașteptat: Henry devine amnezic, incapabil să aibă amintiri pe termen lung. În următorii șaizeci de ani, Pacientul H.M., cum a rămas cunoscut Henry, a devenit cel mai studiat subiect din istoria neuroștiințelor, învățându-ne cam tot ce știm în prezent despre memorie.

Astazi exista un consens stiintific ridicat in a afirma ca hipocampul constituie o structura vitala pentru functionarea si dezvoltarea memoriei.

Numele de hipocamp este derivat din grecul hipokampus (hipopotami, care înseamnă „cal” și kampos , care înseamnă „monstru marin”), deoarece forma structurii seamănă cu cea a unui cal de mare. Hipocampul, care este situat în regiunea interioară (medială) a lobului temporal, face parte din sistemul limbic, care este deosebit de important în reglarea răspunsurilor emoționale. Se crede că hipocampul este implicat în principal în stocarea amintirilor pe termen lung și în transformarea acestor amintiri rezistente la uitare, deși aceasta este o chestiune de dezbatere. Se crede, de asemenea, că joacă un rol important în procesarea spațială și navigare.

Hipocampul este o regiune foarte vulnerabila la stres, continand niveluri ridicate de receptori mineralo-corticoizi.

Stresul afecteaza hipocampul prin reducerea excitabilitatii, inhibarea genezei si provoaca atrofierea unor neuroni.

Acesti factori explica problemele cognitive sau tulburarile de memorie pe care le putem experimenta cand suntem stresati.