Au existat multe religii, profesori, filosofi si oameni de stiinta care au incercat sa explice scopul vietii.
Pentru a raspunde, cred ca ar trebui sa facem diferenta intre scopul comun si scopul individual.
Scopul comun este acela in care toti suntem implicati ca oameni, ca rasa.
Scopul individual este cel care te priveste in mod personal, concret.
Sensul vietii in sens de directie inseamna calea pe care o urmezi pentru a trai in echilibru, pentru a simti plinatatea fiintei.
Aproape sigur, orice om s-a intrebat cel putin o data in viata care este rostul vietii, de ce este pe acest pamant.
Din punct de vedere filosofic au existat numeroase raspunsuri la aceasta intrebare din mai multe medii culturale si ideologice.
Cautarea sensului vietii a generat speculatii filosofice, teologice si metafizice, insa fiecare cu un raspuns diferit.
Semnificatia vietii pe care o percepem azi este derivata din contemplarea filosofica si religioasa, de legaturile sociale, de constiinta si fericire.
Chiar daca oamenii de stiinta au studiat intens viata pe pamant, definirea vietii este inca o provocare.
Organismele sunt receptive la stimuli si schimburi de informatii genetice de la o generatie la alta, rezultand adaptare prin evolutie, acest lucru optimizeaza sansele de supravietuire pentru organismul individual si pentru descendentii sai.
Scopul vietii nu este unul artificial, ci unul legat de supravietuire.
De aceea existam. Datorita acestei dorinte traim.
Psihiatrul Viktor Frankl este un supravietuitor al lagarelor de exterminare de la Auschwitz.
Infruntand suferinta, se inspira din ea, nascandu-se astfel logoterapia, nevoia omului de a-si gasi sensul in viata.
Viktor Frankl desfiinteaza ideea de echilibru mintal, spunand ca omul are nevoie de lupta pentru a putea trai.
‘’Consider ca este o conceptie gresita si periculoasa despre igiena mintala presupunerea ca omul are nevoie in primul rand de echilibru, adica de o stare psihica lipsita de tensiune.’’
Omul are nevoie mai degraba de stradanie si lupta pentru atingerea unui scop valoros, a unei sarcini liber asumate.
Plictiseala ne ucide, la propriu.
„Nevroza de duminica” este ceea ce Frankl numeste tipul de depresie care apare atunci cand sarcinile din timpul saptamanii iau sfarsit.
Omul constientizeaza plictiseala si lipsa obiectivului din propria viata.
Pornind de la aceste afirmatii, Frankl explica cat de important este ca omul sa aiba ceva de facut.
„Fiecare dintre noi are vocatia sa proprie, misiunea sa proprie in viata, de a duce la indeplinire o anumita sarcina care se cere implinita.”
De accea, niciunul dintre noi nu poate fi inlocuit si viata lui este irepetabila.
Asadar, sarcina fiecaruia dintre noi este pe atat de unica, pe cat de unica este oportunitatea lui de a o implini.
In definitiv, omul nu trebuie sa intrebe care este sensul vietii sale, ci mai degraba sa recunoasca ca el este cel intrebat.
Traieste ca si cum ai trai a doua oara, iar prima data ai fi actionat la fel de gresit pe cat esti acum pe cale sa o faci.
Mi se pare ca nimic nu ar stimula mai mult sentimentul de responsabilitate.
Prin logoterapie, Viktor Frankl sugereaza omului sa fie deschis si sa caute sensul vieti in lume, intre oameni, nu inlauntrul sau.
Putem gasi sensul in viata pe trei cai diferite:
- Creand sau infaptuind ceva (bunatate, adevar, frumos).
- Experimentand sau cunoscand pe cineva (iubire).
- Prin atitudinea pe care o avem in fata unei suferinte inevitabile (suferinta ca sens al vietii).
Bucuria de trai poate fi construita in mod constient prin urmatoarele premize :
- Acceptarea faptului ca viata inseamna schimbare, iar aspectele exterioare ale vietii nu se afla in puterea noastra.
- Acceptarea faptului ca mai devreme sau mai tarziu, viata ne va aduce atat bucurie cat si durere, succes si esec, energie sau epuizare.
- Abandonarea in fata fluxului natural al vietii, fara a mai judeca acest proces.
Intrebari ajutatoare:
- Daca as afla ca mai am un an de trait ce as face?
- Ce activitate as face chiar daca nu as primi niciun ban in schimb?
- Ce pot schimba in viata mea astfel incat sa simt ca traiesc?
- Ce experiente m-ar ajuta sa ma duca mai aproape de raspunsul la intrebarea: care este scopul vietii?
- Ce ma face sa simt acel sentiment de autoimplinire?
- La ce ar trebui sa renunt ca sa fiu mai implinit?
- Ce ar trebui sa aduc in viata mea pentru a ma simti „viu”?
