Orice protocol de pregătire preoperatorie ar trebui să inclundă și o componentă psihologică în care pacienții să fie învățați cum să interacționeze eficient cu personalul medical.

Psihologul poate ajuta pacientul să accepte mai ușor evenimentul și să se acomodeze cu ideea intervenției chirurgicale.

Care sunt cele mai frecvente frici ale pacienților înainte de o intervenție chirurgicală?

Cele mai comune temeri ale pacienților care urmează să fie operați sunt: daca operația se va finaliza cu succes, cât timp va dura recuperarea postoperatorie, teama că în timpul operației chirurgul va face diverse greșeli, durerea resimțită după operație, teama că ar putea muri în timpul operației.

În ce constă psihoterapia preoperatorie?

Pentru pregătirea preoperatorie, psihoterapia constă în informare, restructurare cognitivă și controlul postoperator al durerii.

Pregătirea prin informare constă în oferirea de informații procedurale și senzoriale cu privire la intervenția chirurgicală.

Informația procedurală pune la dispoziția pacientului diverse aspecte care țin de actul operator, protocolul din timpul spitalizării, recomandările preoperatorii și postoperatorii.

Informația senzorială reprezintă toate senzațiile resimțite de pacient în timpul intervenției: ce va auzi, ce va vedea, ce gusturi va simți, cum se instalează sedarea după administrarea substanțelor anestezice și momentul în care adoarme.

Pacientul se poate simți expus în fața unui pericol ca raspuns emoțional, iar în situația în care nu reușește să-și activeze propriile mecanisme de autoreglare, se instalează distresul, anxietatea și depresia.

Ajută foarte mult în aceste situații autoreglarea socială, care presupune interacțiunea dintre pacient și membrii rețelei sociale: familia, prietenii, colegi de muncă.

Terapeutul încurajează și asistă pacientul în identificarea resurselor de autoreglare, până cand acesta reușește să capete suficientă încredere că va trece cu bine peste intervenția chirurgicală și că poate face față situației.

Restructurarea cognitivă constă în prezentarea modelului ABC cognitiv-comportamental: legătura dintre evenimentul activator(operația), gânduri și consecințele emoționale, comportamentale și fiziologice.

Nu intervenția chirurgicală în sine îi cauzează emoțiile și sentimentele, ci propriile gânduri, sau, mai exact modul în care interpretează evenimentul.

Este important să identificăm distorsiunile cognitive: catastrofizarea, filtrul mental, gândirea dihotomică, suprageneralizarea, gândirea magică și învinuirea.

Este foarte util pentru randamentul terapiei să includem și exerciții de relaxare: tehnici de respirație, relaxare musculară progresivă, imagerie dirijată, meditație sau hipnoză.

După intervenția chirurgicală, pacientul este încurajat să discute cu medicul despre controlul durerii, pentru a pune la punct un plan eficient.

Postoperator, psihologul poate interveni cu ședințe de hipnoză pentru un control mai eficient al durerii.

Ce rol are credința religioasă în procesul de convalescență?

Pentru pacienții credincioși, foarte prețioasă este partea spirituală, care, de obicei, nu este abordată în sistemul medical.

Credințele religioase ajută pacienții în menținerea securității personale și de siguranță în ceea ce privește reușita operației.

Credința este o sursă de confort și alinare, oferind liniște sufletească și încrederea într-un final fericit.