Relațiile sunt esențiale în dezvoltarea creierului, precum și a sentimentului de sine, centrul experienței noastre de a fi în viață.

Dar ce este o relație?

O definiție fundamentală a relației este cea de împărtășire a energiei. Conexiunile noastre se referă la energia care curge prin viață și cum este ea împărtășită.

În acest corp în care ne naștem dispunem de numeroase modalități de conectare la lumea noastră interioară și lumea relațională în care suntem încorporați.

Noi și ceilalți

Avem nevoie unii de alții. Când ne este foame, cerem hrană. Când suntem singuri, cerem o conexiune, când suntem neliniștiți, cerem alinare. Această conexiune socială poate fi privită ca un schimb energetic și informațional, unul pe care îl numim comunicare.

Pe lângă nevoile de relaționare, corpul necesită mijloace de subzistență: alimente, apă, căldură, ca să mențină homeostazia fiziologică și echilibrul funcțiilor somatice de bază.

Suntem entități interconectate

Supraviețuim prin onorarea naturii interdependente a relației noastre, nu prin ignorarea esenței fundamental conectate a ceea ce suntem.

Aceasta e realitatea vieții noastre, deosebit de vizibilă în copilărie, când dependența noastră de ceilalți duce la viață sau moarte.

Creierele noastre sociale, modelate genetic, au nevoie de această conexiune interpersonală. Relațiile ne oferă fundațiile experiențiale de alăturare care nu numai că ne mențin în viață, ci ne modelează felul în care creierul crește, permițându-ne să prosperăm.

Mai bine împreună

Rigiditatea și haosul apar când suntem deconectați, acționând fără conștientizare dincolo de separarea sinelui nostru solitar.

La sinele relațional integrat, conectat, fluxul energetic și informațional se simte întreg, în pace. Este o conexiune care generează compasiune, colaborare și creativitate.

Speranța

Speranța nu este o dorință deșartă, ci o realizare a posibilităților dincolo de realitățile experimentate acum.

Cu speranță, avem curajul să ne punem la îndoială marile presupuneri care ne blochează schimbarea.

Poveștile vieții noastre nu sunt doar ceea ce spunem, ci și cum ne trăim viața.

Povestea vieții începe cu istoria personală a familiei și se extinde în straturi de identitate pe măsură ce ne schimbăm obiectivul de la îngust la extins.

În ce familie ai crescut? Care este experiența ta senzorială subiectivă de a fi viu în acest moment? Încotro te îndrepți?

Trăim cu aproape 8 miliarde de oameni pe planetă, iar umanitatea noastră comună nu este un lux, ci a devenit o necesitate.

Inspirație colectivă

Trăim vremuri grele și ne confruntăm cu numeroase provocări la adresa stării noastre de bine. În zilele noastre, auzim tot mai mulți oameni care se simt deznadăjduiți și se confruntă cu nedreptăți sociale.

Dar acest moment provocator din istoria omenirii oferă și oportunitatea de a ne schimba stilul de viață, ca inspirație colectivă de creștere.

Dacă mintea umană este responsabilă pentru dificultățile cu care ne confruntăm acum, atunci tot ea este responsabilă și pentru acțiunile posibile de transformare a căii distructive într-una constructivă.

Recomandare lectura: „Intraconectați”-dr.Daniel J.Siegel

Sursa imagine: freepik